Aud totul în mine, căi ferate ce duc de aici spre umbre violet, vagoane puse contra şinelor, zbătându-se să se rupă de metal, să-l ascută şi să ia din el viteza, să se pună din mers contra scânteilor, să fugă, să ducă cu ele suflete de oameni îngrămădite de frică de toamnă, de frică de apă împânzită cu frunze pierdute scăpate din foc... simt mersul sacadat al trenulului, îl simt sub piele, mersul ăsta de tren vechi, comunist, ce-i spune şi sângelui cum să curgă în vene, când să respiri, când să o iei înainte, mersul pe şine, o fugă de tot, o fugă spre tot, sunt multe suflete aici, se respiră greu, suntem mulţi, oare el ce vrea? ea ce vrea?... e cald, moleşeala dupa-amiezii, noroc că viteza, viteza aduce răcoare, se uită la mine cu ochii împăienjeniţi, omul ăsta unde-a ramas, ce realitate îl ţine acolo în spate, de ce-l dezintegrează viteza? şi ea, îmi suflă în ceafă cu suflu greu. Ce-a pierdut? Copii? frate, soră, mamă, şi tată, să nu fiu ca el. Să nu trag ca el. Se respiră greu. Să fug, să fug în mers, să caut...
Se-apropie seara, vor adormi cu toţii, seara anesteziază durerea, vor adormi cu toţii răpuşi de o singură mare suferinţă, ea e pătura lor, e strigoiul ce le poartă sufletele, îi ţine la adăpost de mucegăială. Să ies, să ies în mers, să merg în mers... aud totul, departe e strigăt de pasăre, ce bine-şi încheie socoteala cu ziua, cu prada, e strigăt de cerbi, e greu să-i auzi, ce-aş da să fiu acolo, pe unde nu-i potecă, iară pământul nu-şi lasă pielea descoperită, ci-ţi pune înainte fel de fel de ierburi... care vindecă şi trup şi inimă... să merg în mers, mai repede ca seara. Să trec în alte vagoane, oare cine-i în locomotivă? Oare dacă ajung acolo vorbeşte cu mine? Oare dacă-i povestesc că eu nu pot să dorm ca ceilalţi, am imsomniile mele, şi am văzut cerbii, oare dacă-i spun că am văzut cerbii, vorbeşte cu mine? Acolo, unde doar ochiul cel mare din fiecare miez de floare ajunge, acolo am văzut cerbii! Trebuie să vorbească cu mine! Altfel nu m-ar lăsa sa merg în mers... E seară, se deschid potecile raiurilor ascunse, şi-aici se-ngrămădesc sufletele astea unul într-altul. Fug, fug de-aici!