sunt fericită că gândurile mele mă înnoiesc, că pot să fug cu mintea unde vreau, că gîndul meu are forţă, că există Dumnezeu, că pot să mă exprim, că pot întinde mâna şi lua, că pot atinge, că pot râde, de mine, de alţii, că lucrurile nu mai sunt înlănţuite în cauză şi efect, că pot să mă mişc, robotul are suflet şi aleargă aleargă, că exerciţiul ăsta de brainstorming ma relaxează, că s-a născut cîndva Florin Chilian, că-mi amintesc cum îţi stă părul şi ce culoare are geaca ta de iarnă, că dacă mă uit la nori, mi-aduc aminte de foarfeca de flori, oricine poate face orice atâta timp cât crede, că pot să fiu, că nu mai există ieri nici mâine, că azi e totul, că am un trandafir mic şi galben înflorit deasupra monitorului, că mă văd pe Brooklyn Bridge şi căscând gura prin New York la skyscrapers şi alte bombonele pentru copii mari, că există oameni care se iubesc, că-i mare mizerie în camera în care stau, dar starea din suflet contează, că am găsit azi pâine graham, că mi-amintessc cum miroase o pară, că-mi iubesc bunicul care nu mai e fizic, că el cânta când apăreau ghioceii, că a copilărit printre brânduşe galbene şi dealuri cu livezi, că văd încrederea copiilor cînd le vorbesc cu calm şi-i încurajez, că am colege faine, prietene faine, că nu mă sperie singurătatea, dimpotrivă, că pot vorbi cu lumea pe messenger sau pe stradă, că Dumnezeu e aici, şi mă simte, şi mă vede, şi ştie exact câte cute au palmele mele. Doar că n-a vrut să mă încarce cu detalii şi să-mi spună exact... că simt o dragoste imensă...

"Zece zile trec absurde, nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu,
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine"